Image may be NSFW.
Clik here to view.
Sunt propria mea calamitate. Propriul meu cutremur devastator, propriul tsunami, sunt tornada cu numele meu. În fiecare clipă din zi și din noapte, copleșit de tot ceea ce sunt, mă distrug pe dinăuntru prin (ne)încercarea de a atinge echilibrul. Sunt creația vocilor din capul meu și a aversiunii pe care o simt uneori pentru umanitate. Sunt o infinitate de mâini întinse care ating ceea-ce-nu-poate-fi-atins, sunt înțelegerea pe care mi-o acord mie însumi în toate momentele mele critice, la fericire intensă, la cădere, la inconștiență, la prăpastie a instinctului. Sunt câștigul bătăliei mele cu mine însumi, purtată în întunericul nopții, și consemnată în cărți magice prin cuvinte neinventate încă. Sunt propria mea rațiune de a ieși viu din lumea asta, și în același timp propria mea nebunie. Sunt propriul meu refuz și propria mea acceptare, sunt propriul meu drum și propria mea prăpastie. Sunt propriul meu păpușar și propria mea marionetă, propriul dumnezeu, sunt propriul meu teatru în care îmi joc infinita piesă. Și mai ales de orice, sunt propria mea clipă de repaus, izvorâtă din momentele de maximă agitație și din conștiința faptului că sunt singurul din tot universul meu care înțelege că singurul mare păcat al oamenilor, singurul care îi face orbi, e acela de a fi. Mă iert pentru că sunt și pentru că așa m-am născut, și-mi aștept cu ardoare Neființa.
The post Simbolul credinței appeared first on Nebunii au propria lor lume.
