În acea dimineață de duminică, domnul T. își bea cafeaua, la umbra nucului de la bar, citind despre incredibilul zbor al pescărușului Jonathan Livingston. Secundele treceau domol, amețite de briza răcoroasă și de muzica ce completa atmosfera.
Ridicând uneori privirea, așezând-o prin depărtări și prin înaltul cerului, se gândea la propriul său zbor, la încercările sale timpurii de a da din aripi pentru a ajunge undeva mai sus, undeva mai departe. Toți oamenii sunt niște pescăruși, își spuse el extrăgând inocent metafora directă a poveștii. Toți oamenii își urmează zborul, fiecare pe măsura curajului și aspirațiilor personale. Unii tindem la înaltul cerului, alții ne mulțumim cu zborul din vecinătatea pământului.
Zborul este unul dintre puținele lucruri care ne aparțin; ne naștem cu el. Zborul e despre noi, despre datul nostru din aripi, despre avânt și despre căderi. În zbor creștem. Zborul e natural, zburând ajungem să ne înțelegem, să ne folosim capacitatea de adaptare, să comunicăm cu vocile din capul nostru.
Câte lucruri interesante despre pescăruși, își spuse domnul T., vorbind singur. Era ora 10:15 și cafeaua se transformase deja într-un pahar de vodkă. Câte lucruri interesante și despre oameni.
Domnul T. era mulțumit astăzi cu zborul său. De multe ori avântat, aspirând la adevăruri înalte, își oferise frecvent ocazia căderii, a dezechilibrului. Dar și acestea fac parte din experiența zborului, și acestea contribuie pe termen lung la armonia zburătorului. Și zborul său, după mulți ani de încercări, îl dusese departe, se amestecase cu momente de fericire, de calm, cu îmbrățișări strânse și săruturi pasionale, cu extaz și tăcere. Există un zbor al pescărușului răzvrătit, pentru care totul trebuie să se întâmple la limită. Zborul era limita sa.
Există adevăruri care nu le sunt accesibile tuturor, adevăruri limitate de înălțimea până la care îndrăznim să zburăm. Și nu mai e niciun secret că cele mai depline adevăruri se găsesc sus, pe culmile răzvrătirii, ale extazului, ale nebuniei. Căutându-se pe sine, aspirând la aceste culmi, domnul T. își recunoscu zborul. Era chiar el, cu toate luminile și umbrele sale, cu toate ascensiunile și căderile, cu toate pasiunile și deziluziile. Își deschise aripile și mai ceru un pahar cu vodkă.