În universul meu, în sistemul meu de referință, oamenii orbitează în jurul altora pe orbite complicate, sub acțiunea unor forțe a căror expresie matematică e greu de descifrat, orbitează până când vreun fenomen straniu se întâmplă dintr-odată și provoacă ciocniri sau posibilitatea ca unul dintre aceste corpuri complicate umplute cu sentimente și conștiință să scape liber, să evadeze de pe orbitele lui și să zboare prin tot universul orbitând doar în jurul propriei lui singurătăți. În universul meu ne prindem cu toții de mâini și ne lăsăm captați într-un dans cosmic, într-un dans nebun și tulburător, într-un dans extatic în care se amestecă conștiințe și pasiuni, dans pe care îl dansăm până la moarte și până dincolo de ea, dans din care ne construim, dans – sursă a întregii noastre existențe. În universul meu avem loc cu toții, și tu, de lângă mine, și acea persoană din colț, însingurată, și vânzătorul de ziare, și tipul de pe cealaltă parte a străzii care mă privește urât, în universul meu suntem interconectați cu lumină și comunicăm rezonând prin intermediul propriilor noastre vibrații.
În universul meu tot ceea ce se poate imagina coexistă în om: iubim în toate felurile posibile, în același timp, suntem sfinți și criminali, și în felul ăsta ne întregim și doar astfel putem face pasul următor către o evoluție personală, renunțând la mediocritate și egocentrism. În universul meu suntem toți esența aceleiași substanțe, suntem surse de energie alternativă, suntem motorul propriilor noastre vieți și a universului pe care îl generăm încontinuu, în universul meu ne scoatem inimile din piept și ni le oferim unii celorlalți, mergând pe drumuri halucinante ce ne conduc înspre viitor. În universul meu ai loc și tu, și tu, și tu, și sunteți toți particule libere luând parte la nebunia mea, la focul care mă pune în mișcare, la oceanul în care înot liber. În universul meu ne drogăm cu toții cu pufuleți, ne închinăm nouă înșine fără să credem în cruci, ne sinucidem în fiecare zi înecându-ne în muzică pentru a renaște a doua zi cu și mai mare forță, cu și mai mult tupeu, cu și mai mare dorința de a fi mai mult, de a cădea de mai sus.
În universul meu ne iubim încontinuu, eușicutineșicueașicuel, suntem vrăjitori de suflete, sărim de la unul la altul cu inocența și vigoarea unui fluture, în universul meu ne acordăm în primul rând dreptul de a fi liberi, de a nu ne crampona în cuvinte, de a nu crede în gelozii, în posesii, în granițe, în universul meu viața începe abia acolo unde nu mi-a mai fost frică să mă arunc în necunoscut.
Și iată cum, construind acest univers, am dat formă unei singurătăți magice, unui conflict personal cu aerul din jurul meu.
The post Universul particulelor libere appeared first on Nebunii au propria lor lume.